LEXYA - life through my green eyes

April 14, 2008

Maki - lemurian de serviciu

Filed under: Franturi de viata — lexya @ 5:27 pm

De cateva saptamani astenia de primavara a cuprins biroul. Privim prin geamurile blurate cum ploua. Undeva pe fundal se aude in surdina Mariza. Prinsi intre sarcinile cotidiene de serviciu si gandurile personale, nu avem stare. Blu e indragostita…Rau! Atat de indragostita incat numara zilele, orele, minutele pana la Vinerea ce o apropie de El, cu care se va duce, evident, la teatru. Licuriciu are probleme existentiale, si el tot Rau! Eu ma intreb ce caut in HR, cand as putea foarte bine, sa-mi deschid o terasa pe plaja insorita a Greciei. Nu, nu am innebunit de tot, era doar un gand pasager generat de atata ploaie.

Nestarea noastra ne face sa ne refugiem in oficiu la tigare - Blu fumeaza pasiv de cateva saptamani bune :) Radem, glumim, ne plangem si facem, ce facem si ajungem la discutia noastra preferata: LEMURIENI. Dintr-un motiv necunoscut noua, si nu pentru ca n-am fi persoane adulte si serioase ce lucreaza intr-o organizatie serioasa, ne fascineaza posibila asemanare cu spectaculoasele fiinte. Nu voi aminti aici de obiceiurile precum dormitul in strada, saltul cu trambulina sau frecatul cozii, ale domnilor lemurieni, in schimb pot transmite in imagini, cam ce ne imaginam noi zilnic, in birou :)

Priviti, va rog, sectorul tranining in colaborare cu sectorul dezvoltare:

Aceasta este Blu, care de cateva zile bune se plange de somnolenta cronica:

Licuriciul traieste pentru muzica si dans, chestiune vizibila chiar si fara muzica si dans:

Si iata-ma pe mine, minunata de viata, munca, sistemul financiar bancar si fantasticii colegi de creanga :))

In cazul in care, vreodata, din motive ce nu tin de noi, head of division \ sector supervisor vizualizeaza acest post, il\o\ii rugam sa nu se sperie, mai si muncim, si mai mult decat atat, eficienta ne vine din bogata imaginatie.

Va multumesc pentru atentie. Daca cineva are la serviciu asemanari cu o organizatie de suricate, marmote, parsi, sau orice altceva relevant, este asteptat cu update-uri

 

 

April 8, 2008

Marti - Floare de colt

Filed under: Franturi de viata — lexya @ 7:12 pm

O zi obositoare la birou. Mi-am chinuit ochii in graficele pe care as fi vrut sa le termin dar nu am mai apucat.

Intre zogomotul de fond creat si o bormasina care nu se stie unde si de ce bazaia, salvarea ne-a venit de la Licurici. A avut azi chef de Mircea Vintila si Ducu Bertzi. Trecuse ceva vreme de cand n-am mai ascultat “Miruna” si “Floare de colt” si imi era dor … Atat de dor incat m-am trezit fredonand in biroul aglomerat si tensionat.

As fi fugit acasa cu gandurile mele dar Krissa ma innebunea la telefon sa mergem in parc, repede pana nu se intuneca. “Femeie, esti nebuna? Sunt in costum si pe tocuri si tu vrei sa o plimbam pe Didi in parc”. And then i thought … de ce as pierde chiar si finalul unei zile frumoase si calde. In definitiv de cate ori iti opresti logica de fier - modul implementat de luni pana vineri.

Mirare. Parcul nu era gol deloc… Copii, catei, cupluri, ratze, o aglomeratie de fiinte ce radeau la soare. Sau cum am zis eu repede la oboseala ” sa nu intre noarele in sor” :) Ne-am amintit de copilarie… de vremurile in care problemele vitale erau probabil lucrari la scoala, de vizitele facute cu parintii, de pick-up si magnetofon, de baschet, de jucarii si tot felul de chestii de care adultii isi amintesc parca din ce in ce mai rar.

In nostalgia plecarii am comutat din trecut in viitor. Un cuplu se pupa de zor pe o alee, copiii alearga fericiti, cainutzii se joaca liberi, ratzele se plimba pe lac, iar noi visam cu ochii deschisi. Chiar si atunci cand simti ca iti lipseste ceva, poti avea nevoie de foarte putin pentru a zambi. Viata poate fi frumoasa… e ca o femeie, frumusetea ei depinde de ochii care o privesc :)

 

 

March 14, 2008

Lassie!

Filed under: Franturi de viata — lexya @ 6:28 pm

 pui mic

Multi dintre voi sunteti asaltati pana la refuz de anunturi diverse primite pe mail, mess, mobil, etc. etc. Prin urmare am decis sa nu-mi “terorizez” cunostintele prin metoda “mass”. Va scriu aici cateva randuri, va las cateva poze, cu mentiunea: iubitorilor de animale, de caini, in mod special.

Linda

Pe 24 ianuarie 2008 au venit pe lume 7 puiuti minunati de Collie (aka Lassie), 5 baieti si 2 fetite. Sunt ingrijiti, iubiti, au vaccinele la zi, dar cum stapanii au deja 2 fete Collie si un pisic, nu pot pastra mica armata chitaitoare, viitoare latratoare. Nu au facut o afacere din asta, prin urmare nu au pretentii materiale mari. Un pui costa 100 euro (pret negociabil, in cazul in care cineva nu isi permite suma).

Stiu din experienta personala (am avut si eu o “Lassie” in adolescenta) faptul ca sunt niste fiinte uimitor de inteligente si de afectuoase. Este o rasa eleganta. Pentru mai multe informatii, va stau la dispozitie.

pui mici

Cine se simte capabil sa iubeasca si sa aprecieze un asemenea caine este invitat sa-mi dea un semn de viata. Poate multi dintre voi aveti deja un catel, doi, trei acasa, dar ma gandesc ca, prin intermediul prietenilor, colegilor, familiei, sigur gasim persoane interesate de acesti pui mici. Mi-as ruga si prietenii buni sa ne ajute prin intermediul blog-urilor personale.

Thank youuuuuuu :)

burtos

Pe la 18 ani ma gandeam … atunci cand voi fi “la casa mea”, pe langa 2-3, 5 copii :), o sa-mi conving sotul sa crestem Collie. Nu e momentul acum, dar inca n-am renuntat la imaginea asta de familie. Mi-am amintit de Lady, cainele adolescentei mele. Cine s-a uitat la “Lassie” in copilarie stie despre ce e vorba. Veneau prieteni la mine si o scoteau la plimbare, traversam ca nebuna bulevardul, printre masini, iarna, pentru ca al meu caine fugea dupa ceva si eu dupa ea :)) Ce vremuri …

March 2, 2008

“Love in time of cholera”

Filed under: My eyes seen — lexya @ 7:30 pm

Duminica, 2 martie 2008

Bunul meu prieten Adi imi recomanda un film pe care nu reusesc sa-l gasesc. In cautarile mele febrile descopar insa cartea. Troc: eu ii trimit cartea el imi trimite filmul.

Impresionant. Ecranizare a romanului lui Gabriel Garcia Marquez, povestea contrasteaza sacralitatea sentimentului si transpunerea in lui in real.

Incompatibilitate sociala - respingere - obsesie - viata - razboi- holera - moarte - casatorie - adulter - dragoste - cautare - vesnicie - implinire.

“dragostea este o iluzie”

“de ce ai succes la femei? femeile simt goliciunea din sufletul meu. nu se simt amenintate. inima mea are mai multe camere decat un bordel”

El, care nu reuseste sa treaca peste esec si cauta dragostea in sute de femei ce nu reprezinta nimic.

Ea, care, trece peste, si pune la indoiala toata viata, veridicitatea sentimentului.

Insistenta lui, intalnirea de peste jumatate de secol inchide cercul si completeaza. “Nu moartea este fara limite, ci viata”

How long would you wait for … ?

youtube=http://www.youtube.com/watch?v=jTrlxF_vyfQ

February 17, 2008

“Interviul vietii mele”

Filed under: Franturi de viata — lexya @ 1:34 pm

Sambata seara am primit de la AnaMica un mp3 pe care ea il primise de la Mihaitza, Mihaitza care il primise… el stie de unde… M-a impresionat. Mesajul transmis a avut impact, poate si prin faptul ca asa suntem noi femeile…usor impresionabile; sau poate nu numai noi…dar noi simtim nevoia sa exprimam ce gandim, simtim, traim. Si pentru ca nu am mai avut chef de fugit in oras si pentru ca am strans de-a lungul timpului o colectie impresionanta de poze, m-a “chinuit talentul”. Am simtit nevoia, nu numai sa aud acele cuvinte, ci si sa le vad efectiv prin imagini.

Mi-am amintit, cu ocazia asta, un citat din “Micul Print”: “Oamenii mari nu pricep niciodată nimic şi este obositor pentru copii să le dea întruna explicaţii.” (Antoine de Saint-Exupery)
 

February 16, 2008

My crazy friend Stef

Filed under: Franturi de viata — lexya @ 8:38 pm

Bunul meu prieten Stef ar trebui sa-si reconsidere pozitia in cariera. Da prea bine pe pelicula :) In cazul in care cineva doreste sa-l intrebe ce e cu acea freza, pls contact me, i’ll forward you his phone number. Sunt sigura ca are o explicatie! :)

“Nu” are picioare scurte, desi drumul pare lung :)

February 9, 2008

la belle et le bad boy

Filed under: Franturi de viata — lexya @ 9:46 pm

Prietenii stiu de ce :)

January 27, 2008

Unwords / Necuvintele

Filed under: Franturi de viata — lexya @ 3:18 pm

strangers

“He held out a leaf towards me as if a fingered hand.           ”El a intins spre mine o frunza ca o mana cu degete.      
I held out a hand towards him as if a crenate leaf.                Eu am intins spre el o mana ca o frunza cu dinti.
He reached out a limb like an arm towards me.                    El a intins spre mine o ramura ca un brat.
I reached out an arm like a limb towards him.                      Eu am intins spre el bratul ca o ramura
He bowed his trunk towards me                                              El si-a inclinat spre mine trunchiul
just like a shoulder.                                                                     ca un umar.
I bowed my shoulder towards him                                           Eu mi-am inclinat spre el umarul
just like a knotly trunk.                                                              ca un trunchi noduros.
I heard intensified his sap throbbing                                       Auzeam cum se-nteteste seva lui batand
like blood.                                                                                     ca sangele.
I heard slackened my blood rising like sap.                            Auzeam cum se incetineste sangele meu suind ca seva.
I walked through him.                                                                Eu am trecut prin el.
He walked through me.                                                              El a trecut prin mine.
I’ve been lonely a tree ever since.                                            Eu am ramas un pom singur.
He’s been                                                                                      El

lonely a man.”                                                                              un om singur.”

                                                                 Nichita Stanescu

January 9, 2008

Trecerea dintre ani

Filed under: Franturi de viata — lexya @ 9:37 pm

new_years_toast.jpg

Aproape ca uitasem de blog. Mi-am amintit in seara asta ca lipseste ceva si m-am trezit tastand. Noiembrie anul trecut, ultima data cand am simtit nevoia sa astern ganduri pe-o “hartie”. S-au intamplat atatea … ma tot mir cum de nu m-am pierdut in valtoarea intamplarilor si realizez constant: de fapt suntem capabili de mult mai multe decat ne imaginam.  

Am inchis un capitol din viata mea de 3 ani si jumatate si am deschis un altul. M-am dezlipit de “familia” cu care am trait atatea clipe. Persoane care au fost acolo si au sustinut mare parte din ce reprezint. Oameni ce au inlantuit aspecte profesionale, amicale, fraterne, oameni la care tin mult si vor ramane intotdeauna o parte din inceputul meu maturizare. Cum se spune “orice sfarsit este de fapt un nou inceput”… dar asta nu inseamna ca e si usor; sa treci de la o stare de intimitate intr-una de formalitate, sa schimbi un sistem cu altul. Au marile organizatii darul de a dizolva oamenii? Asta a fost intrebarea care m-a oprit toti anii astia. Imi imaginam cum robotei  cu personalitate terna lucreaza de zor in cuburi. Teama de ceva mult prea mare care te inghite. Culmea, roboteii sunt tot oameni si unii dintre ei m-au uimit cu adevarat in acest inceput. Cate mai am de invatat … pun la cutie tot ce am realizat pana acum si o iau de la capat. Mi-am demonstrat din nou, eu mie, ca daca imi propun cu adevarat ceva, oricat de greu este, ajung acolo. Pentru toate lucrurile pe care le-am avut in viata ca si realizari a trebuit sa lupt. De cativa ani nu-mi mai pare rau. E sentimentul de implinire al acelui “eu am facut asta, eu!”.

Ma obisnuisem sa le fac pe toate singura, chestie din care inca rezida multe, dar am invatat ca uneori e bine sa accepti si sustinerea, macar psihologica a unor figuri care-ti apar sau exista deja in viata. Poate ca ele nu reprezinta intotdeauna solutii la probleme pe care trebuie sa le rezolvi singur, dar prezenta lor sustine si aspectele atat de importante si mai putin constiente. Detensionare sau activare. Nimeni nu e de fapt singur, sau nu ar trebui sa fie.

Reluam firul evenimentelor. Cam in aceeasi perioada m-am reintors la un trecut atat de prezent din care am luat tot ce a fost mai bun. De fapt el a navalit peste mine :) Si pentru ca refuz ideea unei incrancenari si pentru ca imi doresc frumosul privesc spre el si experimentez schimbarea. Paradoxal, o redescoperire a unui fenomen nou. Cred si sper in puterea oamenilor de a se reinventa. Ei intre ei si ei pe ei insisi :)

La trecerea dintre ani: trecut, prezent si viitor. Oamenii isi “directioneza” destinul.

Iar la final de post, o imbratisare pentru cei atat de dragi mie,

Sante!

November 27, 2007

Gentle rain

Filed under: Franturi de viata — lexya @ 6:14 pm

girl                                   Dezvaluim secrete :)

Sunt un om care afiseaza duritate. E partea din mine care m-a ajutat sa trec peste multe evenimente. Nu lamentarile, nu victimizarea, nu lasitatea, ci duritatea afisata la exterior. Si nu ma refer acum la agresivitate, agresivitatea e o greseala care, dupa parerea mea, trebuie sa ramana in stadiul de adolescenta. Duritatea vine odata cu maturizarea. Azi am auzit din nou pe cineva care nu ma cunoste spunandu-mi: “esti un om puternic!”. Sunt un om puternic chiar si atunci cand gresesc, chiar si atunci cand pic de la o inaltime prea mare, dar intotdeauna ma ridic. Putini mi-au cunoscut insa partea soft si asta pentru ca dezvaluirea necesita adaptare si incredere. Chiar daca de multe ori investirea increderii s-a dovedit a fi un fiasco, am ajuns la concluzia ca nu regret nimic. Le multumesc tuturor oamenilor cu care la un moment dat am interactionat, bine sau rau, pentru ca de la fiecare am avut de invatat si fiecare are un aport, o amprenta asupra vietii mele. Nu toate rezultatele au fost roz, dar fiecare dintre ei a fost la un moment dat alaturi de mine in bine sau in rau si asta inseamna viata. Toti sunt parte din viata mea.

Cei care au apucat sa vada partea soft stiu frantura din gandurile si sentimentele mele, stiu ca sunt o romantica incurabila indiferent cat house ascult, ca ador tandretea in ciuda turnului de gheata, ca iubesc oamenii orice s-ar intampla, ca inteleg multe chiar daca am pretentii uneori mai mari, ca …. urmeaza un etc. vast.

Lor, si nu numai, le dedic melodia: http://www.youtube.com/watch?v=IEpkCT13R8c Fiti duri, ironici, sceptici, buni, rai, destepti, maturi, responsabili, copii, romantici, creativi, fiti ce considerati voi ca trebuie sa fiti ca sa aveti o viata implinita alaturi de oameni dragi.

O seara frumoasa,

Lex

How gentle is the rain
That falls softly on the meadow
Birds high up in the trees
Serenade the flowers with their melodies

Oh, see there beyond the hill
The bright colours of the rainbow
Some magic from above
Made this day for us just to fall in love

Now I belong to you
From this day until forever
Just love me tenderly
And I’ll give to you every part of me

Oh, don’t ever make me cry
Through long lonely nights without love
Be always true to me
Keep this day in your heart eternally

Someday we shall return
To this place upon the meadow
We’ll walk out in the rain
Hear the birds above singing once again

You’ll hold me in your arms
And say once again you love me
And if your love is true
Everything will be just as wonderful

You’ll hold me in your arms
And say once again you love me
And if your love is true
Everything will be just as wonderful

Just hold me in your arms
And say once again you love me
And if your love is true
Everything will be just as wonderful

You’ll hold me in your arms
And say once again you love me
And if your love is true
Everything will be just as wonderful

Next Page »

Blog at WordPress.com.