Impresie in ceata – Monet
Vineri, 6 noiembrie 2009, 23:48
E tarziu si e ceata. Imi amintesc cat de mult imi placea asta in trecut. Ramaneam fascinata cu orele privind cum totul se contopeste. Formele se dilata, se inlantuie, dispar, e ca un dans al particulelor. Aerul se simte altfel, totul inoata intr-un nor pufos si racoros.
Imi plac extremele, soarele fierbinte al zilei si intunericul de gheata al noptii. Lumina razelor si … ceata … sentimentul de liniste ce invadeaza fiinta. O liniste in nestare. O protectie in pericol, un paradox. Obisnuiam sa ma plimb singura, seara, prin ceata. Pragurile senzoriale o iau razna, totul e ascutit dar confuz. Nu poti aproxima cu acuratete distantele, dispar reperele. O frantura de lume fara repere …Pentru cateva momente, timpul se opreste in loc. Numai inimile bat din ce in ce mai tare, sfidatoare.
E noiembrie, e tarziu si e ceata …
“Ceaţa se mişcă precum o felină. Stă pe pulpele tăcute şi priveşte la port şi la oraş, şi apoi trece mai departe.” Carl Sandburg (1916)
