“In fiecare zi, Dumnezeu se roaga la Mine”

Despre Chris Simion nu stiam decat ca a regizat “Dragostea dureaza 3 ani”, piesa pe care am vazut-     o deja de 2 ori.    In primavara, am intrebat-o pe Di ce cadou isi doreste de ziua ei si mi-a raspuns “In    fiecare zi, Dumnezeu se roaga la      Mine”. O carte aparuta la Editura Amaltea si pe care am reusit sa o  cumpar numai comandand on-line. Evident ca dupa    ce a citit-o sarbatorita, mi-am dorit sa vad si eu  despre ce este vorba. M-a fascinat, din start, titlul, recunosc insa, ca nu  mi-a fost usor sa o citesc. Iti  trebuie o stare de spirit anume, un echilibru interior, pentru a pluti intre gandurile Sarei  fara sa gusti  din abis.

Fragmente:

“Noaptea trecuta am visat-o pe mama. Intotdeauna aparitiile ei onirice m-au speriat. Sau poate m-a speriat dorul adus de aceste viziuni stranii. Am ramas marcata de ultima ei respiratie care s-a scurs printre degetele mele, ca mercurul. Secunda aceea fatala, ultima secunda, a contribuit uimitor si miraculos la maturizarea mea. Cand ii tineam capul in palme, pe fiecare milimetru de secunda simteam cum se ingreuna, cum se ducea si cum imi scapa si, neputincioasa, nu puteam sa opresc nimic. Ochii ei neclintiti, plini de viata, mi-au strapuns inima. Parca atunci moartea si-a acceptat pentru o clipa dusmanul etern, viata. Parca in acea moarte era viata.”

“Gandul meu s-a concentrat mai mult pe relatiile dintre femei si barbati dupa varsta de 40 de ani. Nu generalizez, insa ar trebui sa aveti taria sa recunoasteti ca majoritatea relatiilor care ajung pana la aceasta varsta sunt relatii ratate, moarte, iesite din competitie. Cupluri de peste 20, 25 de ani de supravietuire care isi scot in evidenta doar impertinenta cu care au lasat viata sa se zbenguie prin ei fara a le produce nici un frison, nici o spaima, nici o emotie, cupluri care convietuiesc impreuna dar nu dorm in acelasi pat pentru ca el sforaie prea tare iar ea se uita pana la miezul noptii la telenovele, cupluri in care el are o amanta si ea nu stie si nici nu afla pentru ca nu o mai intereseaza, ori ea are un amant si el nu observa pentru ca este mult prea preocupat de particulele de praf din aer, ori el ordona si ea executa, ori amandoi accepta sa traiasca sub acelasi acoperis chiar daca viata lor intima continua sa existe sub alte acoperisuri, ori din obisnuinta, ori din comoditate, ori din interes nu se mai despart. Daca mai au si copii deja relatia devine si mai confuza.”

“Este incredibil cum un obiect poate fi incarcat atat de puternic cu energia fiintei de la care l-ai primit. Mama tinea mult la clepsidra aceea si mi-a oferit-o in ziua in care m-am hotarat sa plec la oras. Mi-a zis inainte sa ne luam ramas bun ca <<atunci cand vrei sa-ti dai seama de felul de-a fi al unui om trebuie sa faci doua lucruri: ii dai de baut si vezi ce zice si ce face la bautura, iar apoi il duci pe camp, il descalti pana la piele si il pui sa mearga pe iarba. Si cum o calca, asa este. Pamantul nu insala.>>”

“O singura data m-ai strans in brate, m-ai strans cu patima ca pe o amanta, m-ai ucis cu durere ca pe o pasare, m-ai dorit cu iubire ca pe un nufar. O singura data m-ai cuprins intre bratele tale, m-ai cuprins puternic de sincer si puternic de putin si, de frica, sa nu ma zdrobesti cu imbratisarea ta, m-ai desprins. Daca o singura clipa ti-ai mai deschide bratele si m-ai chema in vraja lor, as inchide ochii si ca-ntr-o transa… ti-as cadea prada. Trebuie doar ca bratele tale sa ramana aripi, sa ne arda, sa ne zboare, sa ne stranga mai mult decat o singura data.”

“Scrisoare din Iad [...] Atunci, in fiecare zi, Dumnezeu se ruga la mine, cu rabdare si smerenie, sa deschid usa sufletului si sa-l las sa intre. Acum, in fiecare zi, Eu ma rog la Dumnezeu sa-mi dezlege sufletul si sa ma lase sa ma-ntorc la El.”

Soni

 

 

“nu e nimic aici in afara dorintei noastre de a muri cat mai tarziu posibil”

In fiecare carte pe care o citesti regasesti o frantura din tine sau din viata ta. Un gand, un sentiment, un personaj, o conjunctura, o imagine, un moment trait sau poate doar o idee fantomatica. Mahavira m-a facut extrem de curioasa si asa mi-a picat in mana “Soni” , scrisa de Andrei Ruse. Cum e Andrei sa concentrezi, la 20 de ani, intr-un roman, subiecte precum viata, moarte, sex, droguri, boala, drogoste?

Si lista nu e exhaustiva. Din perspectiva varstei si experientelor traite, randurile te “ating”, au un impact puternic… Intamplarile radicale, ne schimba viata, iata un adevar! nu stiu daca ele insele, prin natura lor, cat exit-ul dintr-o bucla de conceptii, in care ne aflam in anumite momente.

Finalul neasteptat mi-a amintit de filmul Eternal Sunshine of the Spotless Mind. Cartea neasteptata te face sa te intrebi: Trebuie neaparat sa te lovesti de moarte, ca sa incepi sa traiesti?

Fragmente

  “ma cheama sonia vlad am 26 de ani, cancer la stomac si inca sase luni de trait. pe orgoliul meu il cheama patrocle. nu am puteri speciale, am verificat.

te-ai gandit de o mie de ori la primul lucru pe care l-ai face daca ai sti ca o sa mori curand, nu? dar esti linistit, n-o sa ti se intample tocmai tie. ai un destin maret. astepti o minune, stii ca o sa vina pentru ca asa se termina toate filmele americane.

pana acum o saptamana, viata mea era destul de ok. asta e termenul potrivit. nicidecum implinita, nu cred in vieti implinite. pusa cat de cat la punct. daca m-ati fi intrebat lunea trecuta cine sunt si ce planuri am, as fi raspuns cu totul altfel. as fi turuit probabil cel putin o jumatate de ora. as fi insirat n tari pe care vreau sa le vizitez, numele pe care m-am gandit sa le pun copiilor mei, camerele pe care as fi vrut sa le aiba si-asa mai departe. mi-am dorit dintotdeauna o fata si un baiat, gemeni daca s-ar fi putut. stiu insa ca n-o sa am un copil niciodata.

mi-am dat seama insa ca singurul sentiment intre mine si paul fusese obisnuinta cu noi insine. nu stiu daca e un sentiment sau o stare sau ceva care nu inseamna nimic, oricum ar fi e trist. eram pana la urma doi oameni comozi, fara nici un chef de a o lua de la capat. doi oameni lenesi care crescusera unul langa celalalt si se acceptau. el poate a realizat asta mai devreme, mie mi-a trebuit un cancer ca sa-mi intre bine-n cap ce e si ce nu e important in viata mea. sau poate nu numai mie, este ceva ipocrit ce tine de firea umana cand vine vorba de a sta pe muchia dintre viata si moarte.

- sa fim seriosi. daca exista un dumnezeu, indiferent cum il cheama si indiferent daca are vreun nume, si spun asta doar de dragul unei teorii, atunci acest dumnezeu n-o sa aiba nimic de impartit cu mine… ar fi ocupat cu altele, mult mai importante. oricum sunt un om bun. ar trebui sa stie asta, fara sa ma rog. mai ales ca sunt un om bun pentru ca asa vreau, nu pentru ca asa trebuie sa fiu sau pentru ca altfel as arde in smoala din iad.

iata o intrebare: daca ai putea sa cunosti viitorul, fara sa-l poti schimba cu ceva, ai mai vrea sa il stii?

nu l-am mai stresat pe Mihai. stiam ca urma sa aflu mai multe in cateva zile. [...] cu el, aveam un sentiment ciudat de siguranta. trecuse ceva timp de cand simtisem asa ceva. [...] misterul si calmul pe care le dobandise prin naiba stie ce intamplari ma atrageau. avea probabil orice femeie pe care si-o dorea, si nu-si dorea niciuna. [...] nu stiam nimic despre el. uram asta! imi doream sa am puterea sa-l iubesc. imi doream asta de cand il vazusem prima oara. dragoste la prima vedere la 27 de ani, cand mai am o nenorocita de luna de trait? dumnezeu poate sa fie chiar atat de ironic? sau chiar trebuie sa le traiesc pe toate in ultima clipa?

pe 20 iulie am plecat la munte. a fost pentru prima oara cand am vazut masina lui, aceeasi cu care fusese la ploiesti in urma cu un an si jumatate. [...] de cand ne-am cunoscut, devenisem mai calma. el mai agitat. eram intotdeauna la poli opusi, tinuti bine insa de acelasi punct comun, timpul foarte scurt ramas la dispozitie. [...] am dat muzica tare. chiar imi lipsise un drum cu masina. era un ford patratos, bine ingrijit. [...]

regasisem in mine inocenta unei fetite. eram un copil, de mana cu un barbat frumos care vroia sa ma plimbe peste tot, sa aibe grija de mine, sa imi arate toate lucrurile pe care nu le sesizasem. ne salvasem unul pe celalalt, fara sa ne dam seama. [...] – e ciudat ce e intre noi…orice cuplu judeca de obicei intamplarile-astea. dup-aceea stabilesc categoric: nu era iubire, am avut doar impresia ca…****, asta e iubirea! omul potrivit in momentul potrivit la locul potrivit.

in fata inca doua-trei sute de metri de drum drept. urma o curba periculoasa. din unghiul din care priveam parea ca soseaua se termina intr-o prapastie. mihai accelera. – ai de gand sa iei curba aia?! – spune-mi ca ma iubesti! ne apropiam. a franat. parea ca nu vom reusi. inchisesem deja ochii. – esti dobitoc? – ce daca? ai spus ca ma iubesti…”

“Dincolo de bine, dincoace de rau; despre iubire” – Aurora Liiceanu & Alice Nastase

Recomandata de Ana mica si imprumutata tot de la ea (inainte ca Ana sa o termine de citit ), cartea a produs impresii puternice. Atinge idei diverse: iubire, dezamagire, psihologia barbatului si a femeii, homosexualitate, femeia ca obiect, familia, societatea, razboiul sexelor. Ca si femeie, te regasesti printre randuri, zambesti, te intristezi, iti aduci aminte de trecutul propriu, realizezi prezentul si visezi la viitorul ce se lasa asteptat. Ca om treci in revista realitatile sociale si interumane actuale. Ca barbat … ei bine … pe barbati ii auzi deseori plangandu-se: “Femeile sunt de neinteles, nimeni nu stie ce este in capul lor”. Iata cateva franturi din gandurile unor minti feminine:

“Uneori alegem prea repede despartirea. [...] Ar fi trebuit sa rabdam mai mult? Sa ne sacrificam cu mai mult sarg pe altarul carierei suitoare sau pe cel al sandramalei matrimoniale? Sau poate am suportat deja prea mult? Cu ce cantar destept sa masori cantitatea de toleranta necesara [...] O grindina de adio ne-a ciuruit inima si, din prostie sau mandrie, n-am deschis umbrela la timp.”

“Decat sa intrebi o femeie cu cati barbati s-a culcat pana acum, mai bine ii dai doua palme. Raspunsul onest la o asemenea intrebare nu-i poate fi decat defavorabil, oricat de dezgolit de prejudecati l-ai astepta. <<Cu unul singur>> e raspunsul care starneste ori ilaritate dezlantuita (<<Ce toanta!>>), ori neincredere gata sa dea in clocot (<<A naibii ipocrita!>>). <<Cu trei>> pare a fi raspunsul standard al celor care evita dintru inceput adevarul legat de un asemenea subiect fara draperie. <<Iubitule, tu esti al doilea>> e ceea ce barbatii vor sa le fie soptit la ureche de foarte aproape. [...] Cele mai multe dintre noi au vrut din toata inima sa se marite cu cel dintai barbat din viata si asternutul lor. Dar pentru ca, in cazul unora, alesul avea 17 ani, al altora avea nevasta acasa si al celor mai multe avea o lipsa grava de caracter, acest vis nu li s-a realizat.”

“O lume in care oamenii si-ar spune unul celuilalt numai adevaruri ar fi o lume a razboiului permanent, a dispretului si a razbunarilor nesfarsite. [...] Barbatii mint mai mult, pentru ca inseala mai mult. Pentru ca disimuleaza adesea, incercand sa para altceva. [...] Ei se prefac ca spun adevarul, noi ne prefacem ca-i credem.”

“de fiecare data cand incep sa simt nevoia de evadari fugare, povestea mea de dragoste sta sa se duca de rapa. [...] Odata cu ispita libertatii incepe sfarsitul iubirii. Degeaba ne prefacem ca, intr-o lume moderna, dragostea nu poate rezista fara independenta. Iubirile mari si fericite n-au nevoie de martori, n-au nevoie de moarte. [...] Dar pentru ca nu suntem pregatiti sa induram fericirea cumplita pe care o aduce cu ea, sub pretextul dorului de libertate, fugim din Paradis. Si ne intoarcem unde?”

“Atasamentul este o nevoie primara pe care multi o numesc iubire. Desi legaturile de atasament sunt atat de importante, pentru o iubire aproape perfecta mai sunt necesare si grija – <<pasarea>>, deci inversul nepasarii – si atractia sexuala. Cine le are pe toate?”

“Exista, spun psihologii, prea multa constiinta de sine, prea mult calcul si gand ascuns, prea mare preocupare pentru self-esteem. Nimeni nu ne ajunge. Am devenit prea analitici, prea constienti si lucizi, pentru a fi deschisi la iubire.”

“<<Ce a fost mai intai: porcul sau curva?>> [...] Cine greseste mai mult, cine iubeste mai mult, cine inseala mai iute si tradeaza mai fara de scrupule, cine minte mai zdravan, cine raneste mai adanc, cine uita mai repede si mai nemilos? <<Stii de ce sunt barbatii porci? Fiindca femeile sunt toate, dar toate, niste curve!>> mi-a spus cu convingere dramatica un domn [...] Si l-am contrazis, recunoscand ca toata viata mi-am dorit sa fiu curva. Dar m-a impiedicat mereu cate-un porc de barbat. De care m-am indragostit cu deznadejde fidela sau care m-a dezamagit atat de tare, incat convalescenta lunga de dupa intalnire m-a tinut departe de alte deznadejdi, cauzate de alti dragi parteneri de iubire. Si n-am apucat, desi voiam…”

Indispensabile

* 2-3 carti incepute

* 2-3 carti neincepute … inca

* desteptatorul detestabil

* mobilele

* tigarile

* cliseul lumanare parfumata

* intotdeauna o poza, amintire pe care nu o lasi sa moara, iar ea nu te lasa sa traiesti

dar despre carti este vorba acum, ele vor face subiectul acestei categorii special adaugate astazi. motive variate: o noua lume; aceeasi lume, privita prin alti ochi; o lume cu care te identifici; o lume de care te diferentiezi; o lume ce contureaza realitatea; o lume a fantasticului; ai mereu o lume in care sa evadezi … indiferent daca a ta, se prabuseste pe tine sau nu

Voi trece peste impulsul de a face o lista seaca cu tot ceea ce am citit pana acum, citesc in prezent sau voi citi in viitor, in definitiv nu intereseaza pe nimeni si mai ales nu pe mine. Voi trece si peste ideea de a face recenzii, las asta pe mainile sau mai bine spus in condeiul unor oameni avizati sa o faca.

Voi alege insa varianta cu impresii, pareri personale scurte si fragmente in “”. Poate si in ideea ca cineva, animat de curiozitate, va “cheltui” la randul lui cateva ore pe “mitul” numit carte. Subliniez conceptia, complet eronata, conform careia oamenii care citesc au tendinta de a uita de viata reala. Cartea nu reprezinta o lume pe care / in care sa (o) traiesti, ci doar largire de orizont spre noi viziuni ale realitatii umane.