“Dincolo de bine, dincoace de rau; despre iubire” - Aurora Liiceanu & Alice Nastase
Recomandata de Ana mica si imprumutata tot de la ea (inainte ca Ana sa o termine de citit :P), cartea a produs impresii puternice. Atinge idei diverse: iubire, dezamagire, psihologia barbatului si a femeii, homosexualitate, femeia ca obiect, familia, societatea, razboiul sexelor. Ca si femeie, te regasesti printre randuri, zambesti, te intristezi, iti aduci aminte de trecutul propriu, realizezi prezentul si visezi la viitorul ce se lasa asteptat. Ca om treci in revista realitatile sociale si interumane actuale. Ca barbat … ei bine … pe barbati ii auzi deseori plangandu-se: “Femeile sunt de neinteles, nimeni nu stie ce este in capul lor”. Iata cateva franturi din gandurile unor minti feminine:
“Uneori alegem prea repede despartirea. [...] Ar fi trebuit sa rabdam mai mult? Sa ne sacrificam cu mai mult sarg pe altarul carierei suitoare sau pe cel al sandramalei matrimoniale? Sau poate am suportat deja prea mult? Cu ce cantar destept sa masori cantitatea de toleranta necesara [...] O grindina de adio ne-a ciuruit inima si, din prostie sau mandrie, n-am deschis umbrela la timp.”
“Decat sa intrebi o femeie cu cati barbati s-a culcat pana acum, mai bine ii dai doua palme. Raspunsul onest la o asemenea intrebare nu-i poate fi decat defavorabil, oricat de dezgolit de prejudecati l-ai astepta. <<Cu unul singur>> e raspunsul care starneste ori ilaritate dezlantuita (<<Ce toanta!>>), ori neincredere gata sa dea in clocot (<<A naibii ipocrita!>>). <<Cu trei>> pare a fi raspunsul standard al celor care evita dintru inceput adevarul legat de un asemenea subiect fara draperie. <<Iubitule, tu esti al doilea>> e ceea ce barbatii vor sa le fie soptit la ureche de foarte aproape. [...] Cele mai multe dintre noi au vrut din toata inima sa se marite cu cel dintai barbat din viata si asternutul lor. Dar pentru ca, in cazul unora, alesul avea 17 ani, al altora avea nevasta acasa si al celor mai multe avea o lipsa grava de caracter, acest vis nu li s-a realizat.”
“O lume in care oamenii si-ar spune unul celuilalt numai adevaruri ar fi o lume a razboiului permanent, a dispretului si a razbunarilor nesfarsite. [...] Barbatii mint mai mult, pentru ca inseala mai mult. Pentru ca disimuleaza adesea, incercand sa para altceva. [...] Ei se prefac ca spun adevarul, noi ne prefacem ca-i credem.”
“de fiecare data cand incep sa simt nevoia de evadari fugare, povestea mea de dragoste sta sa se duca de rapa. [...] Odata cu ispita libertatii incepe sfarsitul iubirii. Degeaba ne prefacem ca, intr-o lume moderna, dragostea nu poate rezista fara independenta. Iubirile mari si fericite n-au nevoie de martori, n-au nevoie de moarte. [...] Dar pentru ca nu suntem pregatiti sa induram fericirea cumplita pe care o aduce cu ea, sub pretextul dorului de libertate, fugim din Paradis. Si ne intoarcem unde?”
“Atasamentul este o nevoie primara pe care multi o numesc iubire. Desi legaturile de atasament sunt atat de importante, pentru o iubire aproape perfecta mai sunt necesare si grija - <<pasarea>>, deci inversul nepasarii - si atractia sexuala. Cine le are pe toate?”
“Exista, spun psihologii, prea multa constiinta de sine, prea mult calcul si gand ascuns, prea mare preocupare pentru self-esteem. Nimeni nu ne ajunge. Am devenit prea analitici, prea constienti si lucizi, pentru a fi deschisi la iubire.”
“<<Ce a fost mai intai: porcul sau curva?>> [...] Cine greseste mai mult, cine iubeste mai mult, cine inseala mai iute si tradeaza mai fara de scrupule, cine minte mai zdravan, cine raneste mai adanc, cine uita mai repede si mai nemilos? <<Stii de ce sunt barbatii porci? Fiindca femeile sunt toate, dar toate, niste curve!>> mi-a spus cu convingere dramatica un domn [...] Si l-am contrazis, recunoscand ca toata viata mi-am dorit sa fiu curva. Dar m-a impiedicat mereu cate-un porc de barbat. De care m-am indragostit cu deznadejde fidela sau care m-a dezamagit atat de tare, incat convalescenta lunga de dupa intalnire m-a tinut departe de alte deznadejdi, cauzate de alti dragi parteneri de iubire. Si n-am apucat, desi voiam…”
