LEXYA – life through my green eyes

May 11, 2007

Tropo tardi

Filed under: Ganduri — lexya @ 4:01 pm

angel

 Azi, soarele mi-a topit toate gandurile intr-o mixtura haotica. Razele mult asteptate nu au mai avut efectul scontat. Vremea bacoviana, in loc sa-si ia zborul, s-a integrat in mine ca un virus periculos.

M-a intrebat cineva aseara “cum ne regasim/gasim un scop in viata?”. Mi s-a parut pe moment o intrebare mult prea grea, la care nu am mai stiut sa raspund… si… am tacut. A fost ciudat, oamenii din jurul meu au de multe ori pretentia ca dreptatea sa fie intotdeauna de partea mea, sau ca nu exista problema la care sa nu gasesc un raspuns. Sa le explic cat de amarnic se inseala? Are vreun rost, daca ei si-au format deja o opinie despre ceea ce ar trebui sa fiu eu? Am eu momentele mele in care simt ca e mult mai bine sa tac.

Infernul ultimelor zile m-a facut sa ma simt extrem de mica. Mi se zice frecvent ca sunt mica datorita fizionomiei, dar acum a fost complet diferit.

Imposibilitatea de a “rezolva” o problema care nu-si are solutia in mainile sau gandurile oamenilor, incapacitatea de a alina suferinta unei persoane dragi, suferinta ca nu poti alina suferinta unei persoane dragi, epuizarea fizica si psihica, revolta in fata acelui D-zeu in care credem ori ba si in fata vietii… nimic parca nu se compara cu asta in cel mai rau sens posibil.

Sunt acele momente in care palma primita demonstreaza ca toti iesim candva din categoria “mie nu mi se poate intampla” si in care vedem/simtim clar si cine suntem noi si cine sunt oamenii din jurul nostru.

Si asa mi-am reamintit… ca viata e prea scurta, ca e imperios necesar sa avem langa noi persoane care sa ne iubeasca sincer si pe care sa le iubim, si nu doar atat, sa le aratam asta zi de zi, ca e important sa fim alaturi de ele si nu doar virtual, sau cu gandul, pentru ca nu este de ajuns si mai ales ca o reorganizare a prioritatilor este, uneori, mai mult decat necasara.

Se spune ca niciodata nu e prea tarziu… viata ne demonstreaza insa ca nu e chiar asa. Sunt lucruri pe care nu le vei mai putea face niciodata cu cineva, sunt  sentimente neimpartasite la timp, sunt cuvinte care vin si in loc sa ti se furiseze in suflet, se lovesc de un zid… e tropo tardi…

Ce faci cand nu exista un remediu? Pui punct si o iei de la capat, acelasi om dar parca alt om.  “Cum ne regasim/gasim un scop in viata?”… usor se contureaza un raspuns…

imbratisam speranta

zambim fara motiv

iubim fara limite (familia, prietenii, jumatatea)

pastram amintirile dragi intr-un sertar al sufletului

asiguram suport neconditionat

punem oamenii inaintea oricarui alt lucru

avem in fiecare zi cate un sarut pentru ingerul din noi, pentru ingerul din cel de langa noi si nu in ultimul rand pentru ingerul ce ne vegheaza din ceruri

traim, simtim, ne bucuram in detrimentul materialismului

Si lista poate continua la nesfarsit. Eu ma opresc aici. Maine e o noua zi din roata vietii.

“N-am înţeles că tot ce nu am iubit la timp, am pierdut”. (Octavian Paler)

8 Comments »

  1. viata nu e scurta, tu o faci, tu iti creezi viata, tu iti faci drumul.iti faci viata frumoasa cu bucurii, iti faci viata monotona, tu esti stapanul absolut, tu decizi. deci ZAMBESSSSSSSSSSSSSTEEEEEEE chica.

    Comment by blindheimdall — May 13, 2007 @ 7:33 pm | Reply

  2. Frumos le zici tu mai sys.Imi place sa te stiu bine si-mi dau seama ca esti bine din ce scrii. Te pupa fractu’.

    Comment by Bogdan — May 13, 2007 @ 7:37 pm | Reply

  3. Cand am motive, zambesc, Alex.
    Bogdy, fratele meu drag, bine sau mai putin bine, viata merge inainte. Mi-e tare dor de tine si de vremurile cand distanta dintre noi era de 2-3 blocuri. Te pupa mult sora ta

    Comment by lexya — May 13, 2007 @ 7:43 pm | Reply

  4. Lupta cu viata este precum o ruleta ruseasca, de cele mai multe ori ierim castigatori…. pacat ca este un moment in care pierdem. De aia trebuie sa fim alaturi de cei dragi cat mai mult posibil, sa le spunem ce avem de spus atunci cand trebuie si sa nu lasam nimic pe a doua zi… pentru ca sunt momente cand a doua zi… din pacate nu mai vine, sunt momente cand nu mai avem a doua sansa… si atunci… atunci hai sa facem toate lucrurile atunci cand trebuie facute, sa spunem te iubesc atunci cand ne vine si sa nu asteptam “momentul potrivit”

    Trebuie sa traim fiecare clipa, sa ne bucuram de micile bucurii ale vietii, sa apeciem fiecare lucru care acum ni se pare marunt, sa apreciem prietenii adevarati, sa iubim si sa luptam pt ca aceata trecere prin viata sa ne-o facem cat mai frumoasa, iar atunci cand cineva sufera sa ii fim alaturi, sa ajutam atat cat de mult putem pentru ca asta seamna prietenie, iubire… viata

    Comment by criserb — May 13, 2007 @ 8:30 pm | Reply

  5. 🙂

    Comment by lexya — May 14, 2007 @ 7:44 am | Reply

  6. …ciudat, iti citesc de ceva timp “gandurile” pe blog si dintre toate acesta mi se pare cel mai trist,
    in toate exista o urma de umor, un zambet, un comentariu haios, insa aici nu😦 , de ce ciudat ?!?, pt ca de ceva timp si eu sunt
    cuprins de mai multe, sau mai bine zis nu ma pot regasi, park nu mai sunt eu… sa nu fie asta vremea propice pt scorpioni?!?
    … nu m-am vazut niciodata asa…mergand intr-un tren privind spre nicaieri, ascultand o melodie trista…
    prinvd pe langa mine si negasind mare lucru, decat cateva urma ale trecerii mele pe aici … imi place sa cred k e doar o pasa proasta
    (vb unei melodii “de la atatea pase proaste ma iau astia in nationala”)…tropo tardi ??? … NU…atata timp cat mai exista o urma
    de speranta si de incredere…

    Comment by sky — May 15, 2007 @ 4:25 pm | Reply

  7. 🙂 tie ti s-a parut cel mai trist, altora li s-a parut mai plin de speranta, cred ca, de fapt, fiecare l-a vazut prin prisma propriilor trairi. Speranta si incredere vor exista intotdeauna chiar si in ciuda acelui “prea tarziu” de care vorbesc eu. Te pup si astept sa vina vremea aia “propice scorpionilor”>:D

    Comment by lexya — May 16, 2007 @ 7:55 am | Reply

  8. stii cum este, intotdeauna vor exista probleme de nerezolvat in aceasta viata. probleme pe care nu ti le poti explica. important este sa inveti sa le accepti asa cum sint, chiar daca este foarte greu. si mai ales, sa inveti ca in anumite imprejurari sintem prea mici si puterea noastra nu face nimic in fata destinului. e dureros, dar e realitatea pana la urma.

    Comment by sobbingsue — December 9, 2008 @ 10:44 pm | Reply


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: