LEXYA – life through my green eyes

June 14, 2007

Constiinta de sine

Filed under: Ganduri — lexya @ 12:31 am

Angel/devil

Saptamanile trecute s-au scurs in virtutea unei detasari totale de tot ce se putea considera “stabil” in viata mea ca si coordonate relationale. Stabilul s-a transformat in nisip miscator si impunerea unei reorganizari si-a facut aparitia. Si ca sa evit “pactul cu diavolul”, trocul transferului emotional de la un personaj la altul, m-am focusat pe MINE.  

Inutil sa mai explic micul – marele soc de redescoperire a sinelui, privit nu din unghiul sau perspectiva vietii celorlati. O gura de aer. Detensionare totala observata, probabil, din exterior, ca o forma de egoism. Nu mai conteaza … eu, pentru mine, stiu ca e doar o aparenta.  

Cu “urechile” prinse intr-o carte, material pentru un examen ce ma asteapta in curand, citesc urmatoarea fraza: “Oricat ar incerca individul sa se integreze si, intr-un fel, sa se dizolve in lumea celor din jur, psihologic, el este <<condamnat>>, in virtutea constiintei de sine, sa ramana singur si sa poarte integral, pe umeri si in suflet, povara intregii vieti, care, de cele mai multe ori, nu este numai cum si-o doreste si cum tinde sa si-o faca el, ci cum i-o fac imprejurarile si contextul social date.” 

Intorc fraza pe toate “partile” si nu ii gasesc cusurul. Tendinte antagonice de aprob si dezaprob dar … oricat s-ar ciondani ala mic cu aripi, de pe umarul drept cu ala mic cu coada, de pe umarul stang, realitatea mea ajunge la un consens. 

Viata se poate defini prin prisma celor de mai sus + completarea: oricat de singur ai fi sau te-ai simti, niciodata nu esti singur. Oricat de “alterata” iti este constiinta lumii intr-un moment, sau altul, intotdeauna exista cineva sau ceva langa / in / sau mai presus de sufletul tau. Entitati potrivite la momentul potrivit sau in gandul potrivit.  

Asa imi vine in minte o alta fraza: “Când vorbeşti despre tine este imposibil să te desparţi, să te “filtrezi” de alţii, într-atât viaţa noastră este împletită cu a altora, dependentă de ea. Viaţa fiecăruia dintre noi este, faţă de oamenii care-o determină, ca un râu, în raport cu bolovanii pe care-i duce cu el la vale.”

 *Am fost intrebata de ce nu scriu mai des. Raspunsul e simplu: nu scriu din ideea de a scrie, ci doar atunci cand vreau sa-mi “vad” ideile, cand am inspiratia de a transpune gandurile in cuvinte si cand am ceva de spus mie insami. M-a invatat cineva, odata ca daca n-ai nimic de spus mai bine taci, decat sa umpli un gol cu un alt gol sau o ineptie.

Oamenii citesc si trag concluzia eronata ca sunt un om trist. Prea departe de realitate imaginea … Prefer doar sa traiesc momentele zambarete si ma bucur de ele fara sa le mai relatez. Am insa Canalii de prieteni talentati care se pricep mult mai bine sa le contureze in cuvinte, nemaivorbind de o alta categorie in care se incadreaza Cristi, care le exemplifica si cu poze pe blog-urile lor J . Tin la ei si pentru faptul ca imi reamintesc zi de zi urmatorul lucru: in virtualitatea asta nu se vede decat o frantura.       

13 Comments »

  1. Mai lasa, domne, cartile astea ca o sa-ti faci capul calendar.

    Comment by canalia — June 14, 2007 @ 12:42 pm | Reply

  2. trebuiem sa crestem “mari” mai onutzu🙂
    si oricum ce altceva as mai putea face la 4 dimineata :))

    Comment by lexya — June 14, 2007 @ 12:57 pm | Reply

  3. eu as avea cateva idei😛

    Comment by criserb — June 14, 2007 @ 2:00 pm | Reply

  4. esti liber sa le exprimi😛

    Comment by lexya — June 14, 2007 @ 2:03 pm | Reply

  5. mai sormi io atata poci sa izi zic:
    ai pretini misto vere!:D
    canalia e canalie, dar e mare !
    cristi..e un pasionat al momentelor…el tot incearca sa le prinda
    cand reuseste, il rog frumos sa ne anunte
    sa dau timpu in judecata

    Comment by ISIS — June 15, 2007 @ 11:14 pm | Reply

  6. :)) sa ii vezi si pe ceilalti🙂
    canalie e mare si nu poate fi inghitit :)) asta e rostul lui de canalie !
    pe cristi l-ai caracterizat fara sa-l cunosti dar l-ai surprins exact asa cum e🙂 cand va reusi sa le si pastreze va primi un premiu … de la viata🙂
    cheers everybody
    love u sis .. long distance love , but still love

    Comment by lexya — June 15, 2007 @ 11:23 pm | Reply

  7. who are u sis?

    Cristi o sa aibe rabdare sa primeasca acel mare premiu de la viata, e rabdator el in general doar e… ardelean, unde vedeti voi atata garba🙂

    P.S. “Cristi” e nume propriu si se scrie cu C mare !!! de cate ori sa va zic😀

    Comment by criserb — June 16, 2007 @ 5:59 pm | Reply

  8. :)) tu esti mai special

    Comment by lexya — June 17, 2007 @ 1:36 pm | Reply

  9. “Running, running from one heart to another.

    Echoes of loneliness,
    traces from love affairs will never disappear,
    always come through”

    nu stiu de ce aceste versuri ma duc cu gandul la TOT… si sincer, parca stiai ca o sa le ascult continuu!

    Din cand in cand iti citesc blogul, si de fiecare data as gasi ceva de scris. Dar nu o fac. Nu am o explicatie pentru asta. Ar trebui sa ma certi! De multe ori ma regasesc in tine, te inteleg perfect si ma contopesc cu gandurile tale. Te-as asculta si ti-as vorbi o vesnicie, am imparti pareri si mereu am ajunge la aceeasi concluzie. Ma citesti de cele mai multe ori ca pe o carte deschisa, si ma respecti atat incat sa ma intelegi cand tac. Sa spui lucrurilor pe nume este o calitate, insa sa spui lucrurilor pe nume atunci cand trebe este o virtute. Viata inseamna sa invati sa spui lucrurile, fara a te simti vinovat, si fara a crede ca vei rani pe cineva. Minciuna doare mai mult decat orice adevar. A spune in fata ce ai de spus dovedeste ca esti o fiinta dintr-o bucata, care stie ce vrea si nu ii e frica sa o spuna. Daca minti… well, din punctul meu de vedere esti o fiinta demna de mila. Am invatat in destul de mult timp ca a dori sa multumesti pe toata lumea este un efort si o risipa enorma.

    Ma gandeam la ce ai zis: “Când vorbeşti despre tine este imposibil să te desparţi, să te “filtrezi” de alţii, într-atât viaţa noastră este împletită cu a altora, dependentă de ea.”
    Sunt convinsa de faptul ca depindem de altii, insa NOI ii ALEGEM PE CEI CE NE SUNT ALATURI!

    Avem curajul sa riscam sau nu?
    Avem curajul sa facem totul pentru fericire sau nu?
    Avem curajul sa ne asumam suferinta?

    Sa iti spun o poveste care mi-a trimis-o tatal meu, in conjunctura noastra de comunicare …..

    “Intr-o frumoasa zi de vara, pe la ora pranzului, se facu mare liniste in parc. Pasarile se odihneau linistite in umbra copacilor.

    O vrabiuta isi scoase capul de sub aripa si intreba: “Ce este viata?”

    Toti cei din jur au fost surprinsi de aceasta intrebare grea. Un trandafir tocmai inflorea, deschizandu-si petalele. El spuse: “Viata este o deschidere!”

    Fluturele, care tocmai se odihnea pe una dintre petalele trandafirului dupa ce zburase de la o floare la alta, ii raspunse: “Viata este libertate si fericire!”

    O papadie simti vantul atingand-o in joaca si spuse tematoare: “Viata este risipire, da, doar risipire…”

    Jos, pe pamant, o furnica tragea dupa sine un pai de grau de zece ori mai mare decat ea. Cand auzi un asemenea lucru se opri, isi trase sufletul si spuse: “Viata nu este decat truda si munca!”

    Poate ca ar fi inceput sa se certe daca nu ar fi venit o ploaie fina care sopti: “Viata este formata din lacrimi, doar din lacrimi!”

    Deasupra ei plutea plin de maiestate un vultur care, de acolo de sus, spuse: “Viata este o nazuinta spre inalt!”

    Apoi veni noaptea.

    Dupa un timp, un om mergea acasa pe aleile goale. Venea de la o petrecere si se gandea… “Viata este o continua cautare a fericirii si o inlantuire de deceptii!”

    Dupa lunga noapte venira in sfarsit si zorii diminetii, care spusera: “Asa cum noi suntem inceputul zilei care vine, la fel viata este inceputul vesniciei…” ”

    Ma intreb cum ai raspunde acum daca te-as intreba: “Pentru tine, ce este viata?”

    Comment by uneori urechile tale, uneori ochii tai, uneori memoria ta ... uneori o prietena! :) — June 17, 2007 @ 6:15 pm | Reply

  10. ai tu dreptate, voi incepe sa te cert!
    uite raspunsul aici:
    https://lexya.wordpress.com/tag/ver/

    Comment by lexya — June 18, 2007 @ 12:36 am | Reply

  11. Din toate intrebarile la care imi doresc un rapuns, si sunt mii, si tu stii asta … una ma roade constant … de ceva vreme “How to be insensitive?”
    Nu stiu ce imi provoaca o durere mai mare: fatul ca nu stiu sa raspund sau faptul ca simt ca nu voi sti niciodata …
    Uneori cred ca una dintre calitatile cele mai mari ale mele, ale tale, ale altor cateva persoane este ca mereu se ridica … oricat de tare ar cadea. Alteori insa imi simt toate vanataile si cicatricile si din pacate le simt doar eu …
    Nu stiu daca trebuia sa las acest comment aici, nici daca e bine sa il acepti, dar simt acum mai mult ca niciodata ca trebuia sa il scriu … si ca poate asa … scap de milioanele de ganduri pe care le am acum …
    Si ma mai intreb … asa de final … ce-ar fi daca am apasa ERASE ???

    Comment by Mahavira — June 18, 2007 @ 8:19 pm | Reply

  12. La prima intrebare nu cred ca ti-as putea da un raspuns … m-am chinuit de multe ori sa ajung acolo si am esuat lamentabil … desi nu pare deloc, poate ca e mai bine asa.
    Ce ar fi daca am apasa ERASE? … e teama de necunoscut. Eu cred ca voi apasa oricum desi stiu ca in multe situatii poate nu se va intampla nimic. Uneori trebuie macar sa incercam. Cum am putea spera la un viitor daca macar nu incercam …
    My question, pe langa miile tale, este …

    “How do you free your soul
    After you’ve found a friend”

    Comment by lexya — June 18, 2007 @ 8:37 pm | Reply

  13. […] Constiinta de sine June 2007 12 comments Leave a Comment LikeBe the first to like this post. […]

    Pingback by 2010 in review « LEXYA – life through my green eyes — January 2, 2011 @ 11:03 pm | Reply


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: