Edificiu afectiv

Vorbeam zilele trecute cu cineva despre familie, serviciu, prieteni, relatii interumane, dimensiunea afectiva si implicatiile in viata de zi cu zi. Modul in care “cotidianul” isi pune amprenta asupra noastra si ne poarta uneori, fara sa vrem, in directii robotizante sau indezirabile.

Ce ne desprinde din starile efect, ce ne influenteaza atitudinile vizavi de oameni sau conjuncturi? Uneori suntem ca niste oglinzi si reflectam exact modul de manifestare al persoanelor cu care interactionam. Ceea ce exprimam, devine reactie la ceea ce exprima ele. Sunt, evident, si momente mai “intelepte” sau mai putin “intelepte”, dupa caz, in care manifestarea noastra nu mai oglindeste nimic, e doar un zid, o protectie, o fuga, o discretie mascata de un zambet, sau o imbratisare muta a unui fum.

 Povestind despre activitatile curente, detalii energofage si stresante, mi-am amintit brusc un citat extrem de “simplu” din Ileana Vulpescu, care ma “ghideaza” atunci cand ma pierd in saturatia cotidiana: “În viaţă trebuie să-ţi câştigi pâinea şi să ai nişte fiinţe pentru care să merite să trăieşti.” 

Replica la el, persoana respectiva, l-a citat pe Liiceanu:

“Fiecare om isi alcatuieste de-a lungul vietii un edificiu afectiv. Masura in care el este, e data de consistenta acestui edificiu, de mana aceea de oameni – ei nu pot fi multi – pe care i-a preluat in el si pe care i-a iubit fara rest, fara umbra, si impotriva carora spiritul critic, chiar daca a fost prezent, a ramas neputincios. Acesti oameni putini care ne fac pe fiecare in parte sa nu regretam ca suntem, reprezinta, chit ca o stiu sau nu, stratul de protectie care ne ajuta sa trecem prin viata. Fiecare om face fatza la ce i se intampla pentru ca este protejat in felul acesta.
Fara acest zide de fiinte iubite care ne inconjoara, noi nu am fi buni de nimic. Ne-am destrama precum intr-o atmosfera in care frecarea este prea mare. Sau ne-am pierde, ne-am rataci pur si simplu in viata. Daca ura celorlalti – covarsitoare uneori -, invidia lor, marsavia lor sunt neputincioase, este pentru ca exista cativa oameni pe care ii iubim pana la capat.” 

…  fara cuvinte … in definitiv, ce as mai putea completa?