LEXYA – life through my green eyes

July 15, 2007

Frantura de rai in Delta

Filed under: Jurnal de calatorie — lexya @ 11:19 pm

Sulina sunset 

De saptamani intregi ma tot chinui sa scriu si nu mai reusesc. Muncit ziua, invatat noaptea, dormit 2-3 ore din 24, zile interminabile, stres, ganduri, capat al puterilor, 2 licente in plus date si luate, anturaje si sentimente pe minus, se pune intrebarea ce am pierdut si ce am castigat. Raspunsul se contureaza in mintea proprie si nu se mai dezvaluie acum, oricum ma intereseaza doar pe mine. Se poate spune ca am incheiat capitole din viata. Unele cu gustul dulce al satisfactiei, altele cu cel amar al iederei. Fiecare a fost, insa, o caramida la temelia a ceea ce sunt acum si voi fi in viitor. Unii oamenii invata si din greseli si din succese. Am devenit unul dintre ei … Dupa toata nebunia asta, zile intregi nu am reusit sa ajung la stadiul de “decompresie” mult asteptat. Arc incordat, tot incercam sa-mi amintesc de unde am plecat, spre ce, pentru ce si mai ales daca am ajuns acolo. Privind orizontul la propriu m-am linistit.

Saptamana asta am avut “teambuilding” cu familia in Delta. A fost cu siguranta una dintre cele mai frumoase minivacante – ore intregi de plimbare cu vaporasul pe Dunare si putin pe mare, plaja izolata, soare, ciorba pescareasca, farul, punct de iesire in apele internationale, liniste naturala, pelicani, cormorani, barcute, Sulina, “casa” noastra timp de 4 zile (www.marinaturism.ro) si o imagine imprimata pe retina care nu poate fi redata in cuvinte. Trebuie sa mergi si sa vezi cu ochii tai. Aflati la a 3-a intalnire de familie din anul acesta, dupa Bran si Bucuresti – Caru’ cu bere, Delta ne-a fascinat, unit, relaxat …

Din capitolul “ce m-a impresionat”:

* franturi din cele 2 generatii ale familiei mele (unchi, matusi, veri + adorabilele lor viitoare neveste😛, vreo 20 noi in total) observate si subiectiv cu mult drag si obiectiv cu mult ras. Nu stiu altii cum sunt … dar ai mei sunt multi si de o mare caterinca. 4 zile am ras incontinuu si nu ma puteam hotari care sunt mai nebuni “tinerii” sau “batranii”, caci si-au facut o concurenta acerba

* urcarea in far, “granita” maritima cu Ucraina, varsarea Dunarii in mare si atacul de panica. Intotdeauna mi-a fost frica de inaltime dar ca un viitor psiholog ce sunt :) am multe frici pe care am refuzat sa le consider adevarate fobii si le ignor sau autotratez dupa caz. Si pentru ca urcasem 250 de trepte cu tot familionul in far, am ignorat si grilajul de 3 m punct final de urcat, pe principiul “daca femeile mele de 50 de ani cu tahicardie au putut, eu nu pot renunta acum”🙂 si am reusit! si a fost superb sa admiri marea de la zeci de m, doar ca, la coborare, grilajul mi-a venit de hac. atac de panica, tremurat, vazut negru in fata ochilor. Interesant mi se pare ca nu l-am constientizat decat in momentul in care cei de jos m-au luat in brate.

* plaja complet izolata, rupta de lume si ciorba pescareasca – hidoasa (nu mai mananc niciodata) dar cu mare efect

* discutiile purtate cu mic, cu mare, cu ea, cu el … filosofii de viata rasfrante din experiente personale. imi suna si acum in minte cuvintele nasei mele: “In viata, iti asumi deciziile, respecti parerile, iubesti oamenii, evaluezi ce sau cine merita. Si nu ce sau cine merita intr-un anumit moment, zi/saptamana/luna/an, ci global privind. Trebuie sa simti integritatea, bunatatea si frumusetea cu bataie lunga. Iar tot ce e rautate gratuita, trebuie aruncat undeva in spate, ca si vorbele care nu-si mai au rostul in interpretare. Viata e prea scurta pentru a fi transformata intr-o telenovela sau SF, ea trebuie traita”

Pana in secunda in care ne-am intors in Tulcea la masini, aproape ca uitasem ce inseamna realitatea de zi cu zi. Locul si oamenii astia care te iubesc fara constrangere au alcatuit o poveste

Si am ajuns in Bucuresti … mizerie, zgomot, prostie, betoane si mi-e si frica sa adorm si sa uit povestea si raiul. Ma bazez pe memoria sufletului si faptul ca sunt neagra ca o tiganca, bronz pe care mi l-as pastra o eternitate daca as putea🙂

Deschid calculatorul, tone de mail-uri, rabdare putina, citesc pe fuga blog-urile cunoscutilor sa vad ce-au mai facut, unele cu zambete, altele cu venin, durere, naiba mai stie, oameni neintelesi, oameni care nu inteleg, oameni din departari, refuz si eu sa mai inteleg, refuz noroiul, inchid tot si adorm cu Dunarea in gand, cu marea in suflet, cu oameni dragi in inima, cu “copilul”, recuperat de la vecina, pe perna si cu staruitoarea idee a unor noi capitole …

16 Comments »

  1. viata poate fii traita!!(?) trebuie traita pentru avea odata, de doua ori.. trei zile de RAI…restul e ….tacere!

    Comment by simi — July 16, 2007 @ 9:50 am | Reply

  2. restul e ceea ce facem noi din ea si mai ales cum alegem sa o privim. va pup mult }{

    Comment by lexya — July 16, 2007 @ 10:03 am | Reply

  3. Uneori este nevoie sa pleci departe pentru a te putea intoarce mai intregita; acelasi sentiment de implinire sufleteasca l-am avut si eu cand m-am intors din Delta si din multe alte locuri care continua sa ma fscineze prin naturaletea si originalitea lor…
    Insa despre miracolul acelor locuri si despre amprenta pe care ti-o lasa in suflet, eu nu am putut povesti: cuvintele mi s-au parut fade…
    Sunt locuri pe care trebuie pur si simplu sa le vezi si experiente pe care trebuie sa le traiesti…
    Iti multumesc pt k mi-ai adus aminte de un loc indepartat si totusi atat de aproape…

    Comment by kozo — July 16, 2007 @ 12:23 pm | Reply

  4. Ai mare dreptate, exact asta discutam si in familie, cum sa povestesti ceva ce isi pierde probabil jumatate din farmec in cuvant. Trebuie trait si simtit. Am vrut totusi sa scriu in ideea ca, poate, peste cativa ani voi reciti aceste randuri si voi zambi🙂

    Comment by lexya — July 16, 2007 @ 12:38 pm | Reply

  5. Offfffffff … offfff … offfff…. Si totusi ma bucur enorm ca ai sufletul plin de amintiri frumoase … I wish I could be there … Mult pup cu si mai multa dragoste din Kiev (superb oras)… EU

    Comment by Mahavira — July 16, 2007 @ 12:46 pm | Reply

  6. Vara😛 foarte departe nu ai fost de noi >:D< si data viitoare nu mai scapi. Deabia astept sa te intorci home.

    Comment by lexya — July 16, 2007 @ 12:54 pm | Reply

  7. Da a spus cineva ca vrea sa scape ???😀 NIMENI N-A FACUT NIMIK !!!!!

    Comment by Mahavira — July 16, 2007 @ 2:23 pm | Reply

  8. Oare de ce cele mai frumoase amintiri, experiente, trairi si imagini sunt facute departe de acest oras? Si totusi alegem sa traim restul vietii noastre aici. Sunt banii atat de importanti ptr. toti? oare cand ne vom putea dezlipi de acest deziderat? Paradoxal, de fapt ne simtim mai bine in linishte si departe de oameni decat in aceasta asa numita civilizatie (trafic, masini, aglomeratie, blocuri, apa calda, e-mail, aer conditionat, etc)

    Comment by Iepurasul — July 17, 2007 @ 3:03 pm | Reply

  9. Poate si pentru ca am ajuns sa ne sufocam in propriile betoane. Poate ca banii nu ar fi atat de importanti dar presiunea e mare.
    Ce face nasu iepurasu? :)) Salutari din Intertel de la Cornuletze, Ursuletzi, finutze & company. We miss u!

    Comment by lexya — July 17, 2007 @ 3:15 pm | Reply

  10. Banii n-au valoare, oamenii au valoare … Anii trec si n-ai sa iei nimik cu tine …

    Sunt satula pana peste cap de betoane, de tramvaie, de metrou, de cersetoarea de la colt, de produsele lui nea nicu, de forneti, de interese personale, de bataia de joc zilnica pe care cu totii o suportam .. etc. etc.

    Spre deosebire de tine Lex, eu fui in Brasov. La timisul de jos, unde am vazut scris ROMSILVA, mi-a zburat gandul fix la nasu Iepurashu!

    Ce viata diferita in Brasov! Ce oameni diferiti! Era sa le pleznesc pe alea de la magazin ca se miscau ca melcu ‘.. apoi mi-am dat seama “Ce bine ar fi sa fiu ca ele”. Relaxata la locul de munca. PFIIU CE VIS!!

    Am fost si la Timisul de Jos si la Pietrele lui Solomon. Liniste …. doar tu si apa! Ai fost la noi la Bucuresti la vre-o padure? Ai auzit cum se corcesc stilurile muzicale, predominante de manele ?
    Acolo NU nene, LINISTE! Te auzeai gandind! Auzeai sursuru apei si pasii pe pamant! Viata tata!

    Ne simtim mai bine unde NU SUNTEM OBLIGATI SA FIM, acolo unde mergem de placere!

    Comment by Ver — July 18, 2007 @ 12:25 pm | Reply

  11. ok toate ca toate, noi doua ne cunoastem deja punctele de vedere🙂 dar ! eu zic ca nea Nicu vrea sa scape de noi si ne otraveste cu merdenele. asa incet dar sigur :))) pup

    Comment by lexya — July 18, 2007 @ 12:41 pm | Reply

  12. Am fost in concediu in Maramuresh si am aterizat (fara sa stim dinainte unde mergem, rezervarile au fost facute pe net) la o pensiune mica (cred ca v-a povestit fina) facuta de o familie (doar el si ea, nu aveau nici un copil) din ……Bucureshti…care au ales sa vanda akum 8 ani 2 apartamente aici si sa isi construiasca in Maramuresh o mica afacere pentru batraneti linishtite. Are doar 3 camere, mai mult de atat nu faceau fata cu intretinerea, curatenia si nebunia. Oricum, ce e frapant e ca 2 oameni traiti in betoane toata viatza lor (pana la pensie) au ales sa isi schimbe cu totul viatza si sa isi petreaca ultimii ani departe de lume si agitatie, intr-o zona superba (PS: aveau si internet akolo🙂 )….in fine…si-au ales singuri destinul.

    Oare eu (noi) vom avea forta sa facem la fel peste xx ani?
    🙂

    PS: Vreau si eu sa merg in delta..pot trai din ce pescuiesc? Ca am inteles ca au nishte scoruri la mancare de te sperii.

    Comment by Iepurasul — July 19, 2007 @ 10:44 am | Reply

  13. Intrebarea e, noi mai ajungem la acea varsta xx?
    Pai sa-ti explic, cred ca poti manca ce pescuiesti si-mi imaginez ca o sa ai o pofta mult mai mare😛
    nu stiu sa-ti zic de scoruri dar banuiesc ca depinde si de ce “locatie” iti alegi pentru a lua masa.

    Comment by lexya — July 19, 2007 @ 1:37 pm | Reply

  14. Super misto in delta :X

    Comment by OTV LIVE — June 4, 2008 @ 4:12 am | Reply

  15. am fost shi eu in sulina,ii cel mai frumos loc din lume.

    Comment by yooo — August 28, 2008 @ 6:51 am | Reply

  16. da is foarte incantat sa aud pareri de bine despre orasul meu natal in care mi-am petrecut copilaria pana pe la 28 ani:), ah imi doresc sa ajung mai repede acasa acum ca citesc randurile astea sunt in strainatate si pentru mine romania e sulina iar restul lucrurilor de care amintesti(asfalt masini aglomeratie…) nu ma intereseaza, de mi-as putea tine inchisi ochii pan’ ce ajung acasa….. imi iubesc orasul pentru ca il cunosc numai cum eu as putea …mor de nerabdare(minutele par ore acum…)

    Comment by laur — December 15, 2008 @ 8:32 pm | Reply


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: