LEXYA – life through my green eyes

August 8, 2007

Finutzul meu de suflet

Filed under: Franturi de viata — lexya @ 12:15 pm

Cand am cunoscut-o pe Mimi acum 4-5 ani era o adolescenta rebela. Ne intreceam intr-un maraton cu intrebari de cultura generala pe net si ea se tot mira de unde am eu raspunsuri🙂 din carti le aveam. Si ii vorbeam ca unei surori mai mici din prisma unor experiente de viata deja acumulate. Uneori ma intrebam ce se va dezvolta din ea, cum va ajunge. Cu acelasi drag, vorbim acum, desi suntem la sute Km departare. O redescopar si in acelasi timp o descopar … acelasi copil din mintea mea, dar o femeie matura, aceleasi rasete si nebunii dar o responsabilitate care se simte. Copila a plecat din tara urmadu-si dragostea, si la 20 de ani ia viata in piept si da la randul ei viata pe 13.07.2007, 01:04  AM finutului meu de suflet, Alexandru.

Motz

“Nu stiu de ce dar din senin imi puneam problema ca raman gravida! (asta se intampla prin septembrie). Stand in dormitor simt un miros ametitor de gogoshari murati (aici nu se gasesc); nici nu imi faceam probleme m-am gandit ca pe mine ma mai apuca poftele si doar mi s-a parut, dar cand am iesit pe hol m-a pocnit mirosul si am fugit in bucatarie unde soacra’mea a facut misto de mine: <<haha esti gravida>>. Trec zilele, din senin m-a apuca greata, nu puteam manca nimic, nu puteam mirosi nimic. M-am dus si mi-am cumparat un test fara sa shtie nimeni … si pac 2 liniute, am izbucnit in plans instantaneu! Aveam 20 de ani ma gandeam ce sa fac eu cu un bebic acum? Nu puteam dormi noptile, visam urat si alternativele imi toceau gandurile. Nestiind in cate luni sunt ma duc sa imi fac analiza de sange … Raspuns: 25 nov faceti o luna!

Imi era frica de nastere nu fusesem niciodata in spital decat in vizita pe la cineva. Ma tot gandeam cum o sa nasc … vroiam epidurala dar imi era frica de ac, eram oripilata efectiv! Si totusi daca ma chinui ce fac?! O sa cer sigur epidurala …

Intr-o zi ma duc la gine si imi zice dil 1. ok deci poti sa nashti oricand du-te si plimba-te … si m-am plimbat vreo 2 saptamani si nimic! Si plimba-te si plimba-te si plimba-te si bebe nimic…Si ma duc iar la control…Ma saturasem de atatea plimbari, lucrasem pana in luna a 8-a toata ziua in picioare … seara la plimbare si plimbare si plimbare..! Vroiam sa nasc dar imi era frica.

P. se panicase si ma tot tragea sa merg la spital … eu mai vizionam un filmuletz si incercam sa adorm. Cand deja nu am mai suportat (de somn) zic ‘auzi shti ceva hai la spital ca mie imi e somn ori nasc ori ma culc ca nu mai pot!

Si am impins … da de unde atata forta? (ma asteptam sa fie dureros dar DELOC!) si a ieshit BEBE ALEXANDRU la ora 01.04 am, 4150 gr si 53c m SI NU IMI VENEA SA CRED!”

Si parca nici mie nu-mi vine sa cred … Privesc in poze zambetul din somn, atat de inocent, atat de perfect si inteleg parca mai bine ca niciodata, ca degeaba acumulam obiecte daca pierdem oameni … oamenii sunt cei mai importanti; ne-o demonstreaza puii mari-mici😛, intruchiparea fericirii si a puritatii.

Zambet in somn

Pentru Mioara, copila careia ii dadeam sfaturi intelepte de viata si care acum imi da ea mie unele cu mult mai importante …

 si pentru tine Alex, bijuterie de baiat, care intr-o zi te vei face mare si vei citi inceputul povestii tale🙂

“Nashica” ta de suflet

Alexandra

4 Comments »

  1. Citeam si zambeam … gandindu-ma ca peste f putini ani o sa vorbim si noi la fel …
    Alex esti un superb … sa cresti mare si sanatos :*

    Comment by Mahavira — August 8, 2007 @ 1:46 pm | Reply

  2. eu citeam zambeam, ascultam zambeam, scriam zambeam🙂
    ma uit la el si uit de tot ce e urat pe lume si zambesc
    auzi Andre mi-am amintit acum ca mamele noastre au fost gravide in acelasi timp :))

    Comment by lexya — August 8, 2007 @ 1:56 pm | Reply

  3. Ceea ce ar presupune ca ne aventuram si noi la aceeasi … nebunie :)) Acum ma prapadesc de ras .. si imi imaginez doi nebuni facand cu schimbul care sa aduca “rosile de sicilia”, “icrele rosii” si mai stiu eu ce pofte excentrice ne mai apuca😀 :))
    Sau … varainta cea mai probabila … ne trmit la origini si ne mai iau de acolo cand se termina tot😀 … Dap, Nopate Buna Iubita! :*

    Comment by Mahavira — August 8, 2007 @ 8:07 pm | Reply

  4. :)) Vara, viitorul suna bine! ala cu icrele nu cel cu originile :))
    noapte buna copii🙂 }{

    Comment by lexya — August 8, 2007 @ 8:10 pm | Reply


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: