LEXYA – life through my green eyes

June 27, 2008

Someone pls call 911 :)

Filed under: Franturi de viata — lexya @ 7:01 pm

Sa presupunem ca e Vineri si nu Marti, 27 si nu 13. Te trezeste dimineata norocul numit Blue, ceasurile fiind de prisos…again…o zi si e weekend! Cu intarzierea in gand, treci prin dormitor inainte de a iesi din casa. Se face curent si usa dormitorului se tranteste cu zgomot si se blocheaza. Panica. Esti singura in camera incuiata, mai mult esti singura in casa incuiata si fara chei propice. Blocaj pe 2 usi, blocaj mintal, blocaj laitmotivul zilei. N-am sa inteleg niciodata, de ce primul gand intr-o asemenea situatie este “cum ajung la birou?” Pui mana pe telefon si anunti stupizenia, rasete evident. Ei da si? te-ai blocat si tu o data vizibil si fara cheia de 8 ca solutie 🙂 

Moment Kodak. Telefonul suna in toate directiile. Din nou intrebare retorica: cum e posibil sa ai o agenda cu zeci de numere de telefon din care cu siguranta cateva sunt persoane apropiate sau foarte apropiate si din astea 0 sa fie o posibila solutie? Soarta? Soarta face ca atunci cand cineva are nevoie de tine si tu sari inainte de a auzi tipatul dar 0 e solutie cand tu ai o problema si o tipi cu portavoce?

Claustrofobie = Teamă patologică de spaţii închise. Norocul face ca pe lumea asta, fiecare sa se manifeste diferit si totusi, care sunt sansele ca cineva usor claustrofobic sa ramana blocat in propriul dormitor? Mari se pare … aviz amatorilor intotdeauna sa aveti un ciocan si o surubelnita in buzunar!

Aprinzi o tigare, culmea usa nu se deschide… intrebarile “ce ai patit” sunt urmate fie de miserupism (mi-e indiferent de fapt ce raspunzi sau daca o faci, important e ca eu am intrebat), fie de solutii imbecile (ia de vezi si tu un film daca tot esti acolo si stai), fie de solutii de la distanta cu mai putina aplicabilitate practica dar macar exista oleaca de suport moral (nu sunt in oras, nu te pot ajuta practic, dar nici nu renunt pana nu stiu ca esti ok).

Intre timp muti niste picioare in usa. Stii ca nu ai nicio sansa sa se deschida dar macar faci ceva. Razbuni ziua asta intoarsa pe dos. Suna telefonul: Rescue Team formata ad hoc e pe drum!?! Retoric din nou: care sunt sansele ca atunci cand ai o problema sa te salveze niste straini si care sunt sansele sa te salveze cineva apropiat. Ma indoiesc sincer ca cineva vrea sa raspunda la asta.

So, brusc nu mai esti parca atat de singura, or fi 2 usi intre dar stii ca cineva e de partea cealalta a baricadei si nu pare dusman 🙂 Mai aprinzi o tigare, dai cu ciocanu primit pe geam (faptul ca stai la etajul 8 nu e niciodata un impediment) in tocul nevrednic si te gandesti ce bine o fi la arabi care nu au usi ci margele. Se deschid “portile soarelui” si dai de zambetu amuzat si de injuratura comica si printre dinti a eroilor salvatori. Citesti printre randuri 🙂 tu te bucuri ca-i vezi, ei se bucura ca au salvat ziua 🙂 si zana odata cu ziua :)) Sfat: eroii sa nu-si puna cele 3 dorinte! Viata e o poveste dar nu e ca’n filme.

Concluzie: Daca ti se intampla intr-o dimineata sa ramai blocata in casa, nu cauta solutii in cei apropiati, anunta doar la birou ca nu poti ajunge. Cu siguranta ultimii vor fi mult mai motivati sa te salveze :)) Glumesc … cred … 🙂 Multumeste-le doar ca si-au dat interesul fara ca macar sa-l ceri si “coace” in curand o prajitura ca premiu chiar daca tu gatesti aproape niciodata 🙂

Printre randuri … ce nu-i motiveaza pe cei conditionati sa se mobilizeze? ce ii motiveaza pe cei neconditionati sa o faca? printre randuri … 🙂 in iulie mancam prajitura cu ness 🙂

4 Comments »

  1. =))

    Comment by criserb — June 28, 2008 @ 11:08 am | Reply

  2. :)). si eu am patit o data exact ca tine,numai ca norocul meu a fost ca usa cu pricina avea geam, m-am gandit intai sa sparg geamul, apoi mi-a venit ideea sa scot cu o pila cuiele care tineau geamu….am reusit si am iesit prin usa fara geam:))

    Comment by Andreea — July 1, 2008 @ 10:43 am | Reply

  3. :)) as fi dat regatul meu pentru o usa cu geam …

    Comment by lexya — July 1, 2008 @ 2:49 pm | Reply

  4. Trebuie sa recunosc ca nu am mai ras de mult cu asa pofta.

    Privind partea buna a lucrurilor .. ai niste colegi de munca foarte de incredere!

    Pup cu drag

    Comment by Mahavira — July 8, 2008 @ 2:10 pm | Reply


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a reply to criserb Cancel reply

Create a free website or blog at WordPress.com.