LEXYA – life through my green eyes

August 27, 2008

Sufletele se uzeaza?

Filed under: Ganduri — lexya @ 4:57 pm

        

 

 

         Jose Ortega y Gasset spunea “Noi nu ştim ce ni se întâmplă – asta este ce ni se întâmplă.”

        M-am tot gandit, in ultima vreme, la responsabilizarea vietii de adult, ce aduc cu ei anii ce se scurg; obisnuinta unei vieti confortabile, chiar daca acest confort nu coincide cu ce visam odinioara; goana spre ascensiune in toate planurile, doar prin ideea de ascensiune; compromisul in genere negat si hulit de toata lumea, desi pentru fiecare devine, la un moment dat, o realitate necesara; conflicte reprimate, generate prin dorinte lasate in urma de propozitia „ ce este dezirabil”; logica pune stapanire pe fiecare por iar sentimentul devine ingrat, creeaza suspiciunea iluziei.

        Te integrezi in societate sau esti inghitit de ea, oricum ar fi, uiti de cele mai multe ori de la ce ai plecat sau unde doreai sa ajungi. Devine mai important a se ajunge oriunde. Verbul mai important decat adverbul.

        Te trezesti uneori ca iti amintesti cine erai si parca nu mai coincide cu cine esti acum. Unii se bucura ca au ajuns cineva, altii ating pragul de sus cu firul de par si se intreaba unde au disparut si cand. Cei mai multi, insa, sunt prinsi in valtoare vietii si timpul trece. Trece si timpul care trece nu se mai intoarce niciodata.

         Ma intreb ce ar face un om oarecare daca ar afla, brusc, ca perimata fraza „mai e timp” este un neadevar. Ar inversa raportul dezirabilitate sociala / dorinte, ganduri, idealuri?

         Ma intreb daca inimile se strica pe masura ce bat, daca se uzeaza. Si daca pe masura ce unele bat mai cu putere, ele se pot sparge mai repede in prafuri de stele.

         Ce-ai face daca intr-o zi acel neadevar te-ar lovi ca o revelatie nedorita, ai darama toate zidurile construite in jurul tau imbratisand ce a mai ramas din lumea ta?

         Traim in era tehnogiei avansate, a galopului si oamenii se indeparteaza de esenta lor. Uita ce isi doresc cu adevarat, isi amintesc, reneaga. Se stabilesc prioritati false ce genereaza conflicte instrinseci. Se intreba apoi ce e fericirea, ba mai mult, daca exista ea.

         Daca intr-o zi ai afla acel neadevar, ai incerca sa convingi oamenii ca fericirea exista? In fiecare privire, zambet, gest, particula de aer, atingere si mai ales armonizare intre ceea ce esti si iti doresti sa fii …?

       Eu as incerca sa le arat ca nu e suficient sa gandesti si sa alungi, nu e suficient sa doresti si sa reprimi, nu e suficient sa simti si sa ignori. E suficienta insa inlantuirea primelor cu propria decizie si actiune. „S-a intamplat” sau „asa a fost sa fie” nu e valabil mai mult de cateva saptamani. Viata e in mainile fiecaruia, indiferent ce surprize rezerva ea. Fericirea sau nefericirea sunt decizii personale.

       Timpul trece si timpul care trece, nu se mai intoarce niciodata…

3 Comments »

  1. sau …
    “Suntem copii, de acum vom fi
    Plini de uimire, plini de iubire
    Cu ochii va urmarim
    Stim de pe acum ce ne asterneti la drum
    Nenumarate flori si palate
    Sa avem noi maine AUR si PAINE :))
    Voi sunteti niste niste eroi
    Dar intr-o zi si noi” … “Noi in anul 2000
    Cand nu vom mai fi copii”

    Comment by gogu — September 6, 2008 @ 10:23 am | Reply

  2. De uzat nu stiu, dar de pierdut sunt sigur… cu cu cat suntem mai ignoranti si mai rai avem sanse mai multe sa-l pierdem. N-am de gand sa tin o prelegere pe tema asta..sunt doar niste ganduri.

    Comment by dre — September 7, 2008 @ 9:39 am | Reply

  3. gand la gand🙂 imi imaginez oricum cum ar fi sunat prelegerea …

    Comment by lexya — September 7, 2008 @ 9:40 pm | Reply


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: