LEXYA – life through my green eyes

January 10, 2011

Fiecare an ce trece – un nou incept

Filed under: Franturi de viata — lexya @ 10:34 pm

Am inceput un an nou cu speranta ca cel care a trecut a ingropat in el toate nerealizarile.

N-am apucat sa-mi fac ordine in ganduri, dorinte, obiective, planuri, dar o voi face zilele astea, daca nu ma impiedica ciudatenia de raceala care m-a cuprins din prima zi a anului.

Si pentru ca detest ideea de a lasa viata sa treaca pe langa noi ca si cum am fi letargici, voi incerca sa regasesc in mine acea capacitate extraordinara a ma reinventa si de a ma apuca de chestii noi, care sa ma monteze, energizeze si dezvolte intr-un aspect sau altul al vietii mele.

Inspirata de nota de pe Facebook a unei noi si deosebite prietene, mi-am amintit de blog si am simtit automat nevoia sa postez niste versuri aparent triste, in realitate extrem de motivationale, ale lui Pablo Neruda. Mi-am amintit ca trebuie sa lupt🙂

Si mergand pe principiul profetiei autoimplinite: anul asta va fi unul extraordinar!

“CINE MOARE?

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.


Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe “i” in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
“responsabile”.

Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin cine
abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca “a fi viu” cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim… Daca va fi sa te
infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli,
inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va
fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura
o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti
foame, simte foame de iubire.

Daca va fi sa doresti sa fii fericit,
doreste-ti in fiecare zi…”


 

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: